Butași viță de vie Băbească Neagră

Băbească Neagră – Soi vechi românesc cultivat de secole în podgoria Nicoreşti. Face parte din Proles orientalis-subproles caspica.

În România, soiul este cultivat în special în podgoria Nicorești, dar și în Odobești, Cotești și Panciu, iar în Republica Moldova, în podgoria Purcari. De asemenea, este cultivat în Ucraina și Statele Unite (zona viticolă Finger Lakes din statul New York).

Suprafața globală ocupată cu acest soi este de aproximativ 2.300 ha.

Caracteristici ampelografice:

Strugurele de mărime mijlocie, are formă rămuroasă, lax, cu boabe neomogene ca mărime. Bobul are mărime mijlocie, este uşor discoidal, cu pieliţa subţire, colorată în roşu închis la biotipul mai valoros şi roşu-verzui la celelalte.

Miezul este semi-zemos, nearomat şi cu must incolor. Sămânţa este lăţită, cu şalaza ovală, distinctă şi rostru subţire.

Băbeasca Neagră este un soi cu o foarte mare vigoare de creştere, cu o perioadă lungă de vegetaţie, motiv pentru care nu reuşeşte să-şi matureze bine lemnul, devenind în acest fel sensibil la temperaturi scăzute de numai -18ºC.

Prezintă toleranţă mijlocie la secetă, iar rezultatele bune obţinute pe terenurile nisipoase se datorează sistemului radicular care este puternic dezvoltat.

Acumulează cantităţi de zaharuri cuprinse între limitele 180-210 g/l, (fapt pentru care în unii ani se pot obţine vinuri roşii de calitate), iar aciditatea totală are valori constant superioare de peste 5 g/l H2SO4.

Perioada de maturare: A 2-a parte a lunii septembrie/prima parte a lunii octombrie.

Recolta:14-16 t/ha.

Rezistența: Sensibil la mană, la putregaiul cenuşiu şi la atacul moliilor strugurilor.

Ca o particularitate biologică a soiului Babească Neagră, trebuie amintit faptul că, în perioada înfloritului, florile înregistrează un proces de scuturare de aproximativ 70% şi se înregistrează totodată în acest caz şi fenomenul de meiere şi mărgeluire.

Fertilitatea soiului este destul de bună, formând peste 70% lăstari fertili.

Vinul obţinut este un vin sec şi simplu care prezintă o culoare roşie nu prea intensă, dar vie şi strălucitoare, cu o aciditate mai ridicată care îi conferă prospeţime.

Instrucțiuni de plantare:

La noi în țară este generalizată plantarea viței de vie primăvara, în lunile martie-aprilie, când temperatura solului este de 8-10 °C, la adâncimea de 40-50 cm, dar este posibilă și până în luna iunie pe solurile grele cu exces de umiditate care se încălzesc mai greu.

În zonele sudice, mai secetoase, pe terenuri bine drenate plantarea se poate realiza din toamnă, dar trebuie încheiată până la venirea înghețului. Prin plantatul de toamna, vița pornește în vegetație mai devreme.

Pregătirea terenului este crucială înainte de plantarea propriu-zisă a viței de vie.

După ce terenul a fost pregătit în prealabil, urmează pichetatul și săpatul gropilor. Pichetarea înseamnă marcarea locului pe care îl va ocupa pe teren fiecare butaș de viță de vie.

Gropile – care trebuie săpate cu puțin timp înainte de plantare – vor avea un diametru cuprins între 35 și 40 de centimetri, cu o adâncime de 50 de centimetri. Între rândurile de viță de vie plantate se va lăsa o distanță de 1,5-2 metri. Între butașii așezați pe rând, trebuie să existe o distanță de minimum 1-1,4 metri.

Urmează pregătirea viței de vie în vederea plantării.

Odată ce plantele au fost pregătite, urmează fasonarea – rădăcinile vor fi scurtate la 8-10 centimetri. După fasonare, se efectuează parafinarea și mocirlirea vițelor, plantarea propriu-zisă, fertilizarea, udarea (fiecare viță se udă cu aproximativ 10 litri de apă), umplerea gropilor cu pământ și mușuroirea (dacă plantarea se realizează toamna).