Butași Pinot Gri

PINOT GRI

De origine franceză, s-a răspândit în Germania și apoi în regiunea Trentino Alto Adige. Mai târziu a fost cultivat destul de intens în regiunea Tre Venezie, în special în Friuli-Venezia Giulia. Este o mutație instabilă a lui Pinot Noir.

În România se cultivă în Transilvania, Dobrogea și Muntenia.

Vinificat ca vin alb, produce un vin parfumat, galben pai, cu gust sec, alcoolic, moale, destul de acid. Va dobândi un buchet fin printr-o scurtă învechire. Vinificat „în cupru”, dă un vin ușor amar și cu aromă de fructe, corpolent și cald.

Caracteristici ampelografice:

Soiul este destul de omogen, caracterele diferențiale privesc mărimea buchetului și fertilitatea.

Mugurele este verde-albicios, frunză mică, cu trei lobi, de culoare verde închis. Sinusul pețiolului ușor deschis spre închis cu buchet mic, cilindric, compact.

Ciorchinii sunt mici (50-100g) cu o  formă ovoidală, deseori deformate din cauza compactității prea mari a buchetului; coajă cenușie-roz, subțire, pulpă suculentă de aromă simplă. Boabele sunt mici, sferice, cu pielița groasă, de culoare gri fumuriu, intens pruinată.

Se adaptează diferitelor soluri, atâta timp cât nu sunt umede și excesiv de clorurate și preferă clime temperate, excesiv de calde.

Perioada de maturare: 15-30 septembrie.

Recolta: 9-13 t/ha.

Rezistența: Este foarte sensibil la putregaiul acid. Prin urmare, necesită operații corecte de tăiere verde în climele în general umede. Este destul de sensibil la cloroză.

Instrucțiuni de plantare:

La noi în țară este generalizată plantarea viței de vie primăvara, în lunile martie-aprilie, când temperatura solului este de 8-10 °C, la adâncimea de 40-50 cm, dar este posibilă și până în luna iunie pe solurile grele cu exces de umiditate care se încălzesc mai greu.

În zonele sudice, mai secetoase, pe terenuri bine drenate plantarea se poate realiza din toamnă, dar trebuie încheiată până la venirea înghețului. Prin plantatul de toamna, vița pornește în vegetație mai devreme.

Pregătirea terenului este crucială înainte de plantarea propriu-zisă a viței de vie.

După ce terenul a fost pregătit în prealabil, urmează pichetatul și săpatul gropilor. Pichetarea înseamnă marcarea locului pe care îl va ocupa pe teren fiecare butaș de viță de vie.

Gropile – care trebuie săpate cu puțin timp înainte de plantare – vor avea un diametru cuprins între 35 și 40 de centimetri, cu o adâncime de 50 de centimetri. Între rândurile de viță de vie plantate se va lăsa o distanță de 1,5-2 metri. Între butașii așezați pe rând, trebuie să existe o distanță de minimum 1-1,4 metri.

Urmează pregătirea viței de vie în vederea plantării.

Odată ce plantele au fost pregătite, urmează fasonarea – rădăcinile vor fi scurtate la 8-10 centimetri, iar cordițele la 3-4 ochi. După fasonare, se efectuează parafinarea și mocirlirea vițelor, plantarea propriu-zisă, fertilizarea, udarea (fiecare viță se udă cu aproximativ 10 litri de apă), umplerea gropilor cu pământ și mușuroirea (dacă plantarea se realizează toamna).