Butași viță de vie Riesling Italian

Vița de vie Riesling Italian – originar din Europa Centrală, în prezent este răspândit de-a lungul estului Dunării.

În România se cultivă în multe centre viticole ca soi pentru vinuri superioare.

Se obține un vin galben-pai, ușor parfumat, alcoolic, plăcut amar și fructat, cu o prospețime parfumată. De asemenea, potrivit pentru producția de vinuri spumante.

Caracteristici ampelografice:

Soiul este foarte omogen și diferențele privesc în principal vigoarea și productivitatea. Mugurii au vârful expandat, catifelat, verde-albicios, cu nuanțe galbene. Frunzele sunt medii, aproape întregi sau cu trei lobi, culoare verde deschis, luciu strălucitor. Sinusul este pețiolului V-U.

Ciorchinele este mediu-mic, cilindric, compact. Greutatea ciorchinelui ajunge la 80-190 g. Boabele sunt medii, sferoide, de culoare galbenă, care variază ca intensitate; coajă consistentă; pulpă suculentă, dulce, aromă simplă.

Vița de vie Riesling Italian are o vigoare discretă. Se adaptează la diferite tipuri de sol, atât timp cât nu sunt sărace în magneziu sau foarte umede, eventual deluroase; Acceptă diferite clime cu preferință pentru cele uscate.

Perioada de înflorire: mai-iunie.

Perioada de maturare: 15-31 septembrie.

Producție: 9-16 t/ha.

Rezistență: Normală. Foarte sensibil la deficiența de magneziu. Rezistență bună la ger. Slab rezistent la secetă, cu o rezistență medie la mană și făinare și sensibil la putregaiul cenușiu al strugurilor.

Instrucțiuni de plantare:

La noi în țară este generalizată plantarea viței de vie primăvara, în lunile martie-aprilie, când temperatura solului este de 8-10 °C, la adâncimea de 40-50 cm, dar este posibilă și până în luna iunie pe solurile grele cu exces de umiditate care se încălzesc mai greu.

În zonele sudice, mai secetoase, pe terenuri bine drenate plantarea se poate realiza din toamnă, dar trebuie încheiată până la venirea înghețului. Prin plantatul de toamna, vița pornește în vegetație mai devreme.

Pregătirea terenului este crucială înainte de plantarea propriu-zisă a viței de vie.

După ce terenul a fost pregătit în prealabil, urmează pichetatul și săpatul gropilor. Pichetarea înseamnă marcarea locului pe care îl va ocupa pe teren fiecare butaș de viță de vie.

Gropile – care trebuie săpate cu puțin timp înainte de plantare – vor avea un diametru cuprins între 35 și 40 de centimetri, cu o adâncime de 50 de centimetri. Între rândurile de viță de vie plantate se va lăsa o distanță de 1,5-2 metri. Între butașii așezați pe rând, trebuie să existe o distanță de minimum 1-1,4 metri.

Urmează pregătirea viței de vie în vederea plantării.

Odată ce plantele au fost pregătite, urmează fasonarea – rădăcinile vor fi scurtate la 8-10 centimetri, iar cordițele la 3-4 ochi. După fasonare, se efectuează parafinarea și mocirlirea vițelor, plantarea propriu-zisă, fertilizarea, udarea (fiecare viță se udă cu aproximativ 10 litri de apă), umplerea gropilor cu pământ și mușuroirea (dacă plantarea se realizează toamna).