Butași viță de vie Șarbă

Vița de vie Șarbă – soi obţinut la SCDVV Odobeşti, județul Vrancea, prin fecundarea liberă a soiului Riesling Italian, a fost omologat în 1972.

Este plantat predominant în Vrancea.

În general, din Şarbă se obţin vinuri albe seci, cu aciditate crescute cu arome tipice de trandafiri de dulceaţă, busuioc, flori de tei, soc şi miere de salcâm, care se recomandă a fi consumate tinere.

Vița de vie Șarbă se cultivă cu rezultate foarte bune în podgoriile din Sudul Moldovei, precum Odobeşti, Coteşti, Dealurile Bujorului şi pe suprafeţe mici şi izolate în Dealurile Munteniei şi Dealurile Olteniei.

Caracteristici ampelografice:

Ciorchinii sunt mijlocii spre mari, cilindro-conici, aripaţi. Cu conţinutul strugurilor în zaharuri la maturitatea deplină are valori cuprinse între 213 şi 220g/l, cu o aciditate de 3,7- 4,3 g/l H₂SO₄ . Boabele sunt sferice, uniforme ca mărime, coaja este subţire de culoare verde-gălbui, aurie.

Pulpa este crocantă, gust plăcut şi aromă fină specifică soiului Şarba;

Olfactiv şi gustativ: arome intense de trandafir, busuioc, flori de tei, miere de albine, toate delicate şi în acelaşi timp persistente atât în gust cât şi în postgust, uşor, puţin acid, proaspăt.

Perioada de maturare: a doua jumătate a lunii septembrie.

Producție: medie.

Rezistență: O bună rezistenţă la ger, dar este sensibil la secetă şi la putregaiul cenuşiu al strugurilor, îndeosebi în toamnele ploioase.

Instrucțiuni de plantare:

La noi în țară este generalizată plantarea viței de vie primăvara, în lunile martie-aprilie, când temperatura solului este de 8-10 °C, la adâncimea de 40-50 cm, dar este posibilă și până în luna iunie pe solurile grele cu exces de umiditate care se încălzesc mai greu.

În zonele sudice, mai secetoase, pe terenuri bine drenate plantarea se poate realiza din toamnă, dar trebuie încheiată până la venirea înghețului. Prin plantatul de toamna, vița pornește în vegetație mai devreme.

Pregătirea terenului este crucială înainte de plantarea propriu-zisă a viței de vie.

După ce terenul a fost pregătit în prealabil, urmează pichetatul și săpatul gropilor. Pichetarea înseamnă marcarea locului pe care îl va ocupa pe teren fiecare butaș de viță de vie.

Gropile – care trebuie săpate cu puțin timp înainte de plantare – vor avea un diametru cuprins între 35 și 40 de centimetri, cu o adâncime de 50 de centimetri. Între rândurile de viță de vie plantate se va lăsa o distanță de 1,5-2 metri. Între butașii așezați pe rând, trebuie să existe o distanță de minimum 1-1,4 metri.

Urmează pregătirea viței de vie în vederea plantării.

Odată ce plantele au fost pregătite, urmează fasonarea – rădăcinile vor fi scurtate la 8-10 centimetri, iar cordițele la 3-4 ochi. După fasonare, se efectuează parafinarea și mocirlirea vițelor, plantarea propriu-zisă, fertilizarea, udarea (fiecare viță se udă cu aproximativ 10 litri de apă), umplerea gropilor cu pământ și mușuroirea (dacă plantarea se realizează toamna).