Butași viță de vie FETEASCĂ REGALĂ

Vița de vie Fetească Regală este un soi românesc de struguri albi rezultat din hibridarea naturală dintre soiurile Fetească Albă și Frâncușă. Soiul a fost identificat în jurul anilor 1920, în comuna Daneș, iar în 1921, la Expoziția și Târgul de Mostre a Industriei Românești, vinul obținut din acest soi a fost prezentat sub denumirea de Fetească Regală impresionând prin calitate.

În general, ajungând în fiecare an la o maturite deplină, din vița de vie Fetească Regală se pot obține vinuri cu corp mediu pentru cele păstrate în inox și vinuri corpolente pentru cele păstrate la învechire și în butoi, cu arome intense și cu un mare potențial de învechire. Taninurile fine din pielița strugurilor contribuie cu un factor de rezistență învechirii, față de alte soiuri de vin alb. Este un soi din care pot rezulta vinuri spumante de excepție. Gustativ și olfactiv, în buchetul acestuia se regăsesc arome de flori precum trandafir, flori de câmp, fructe precum caise uscate sau migdale, mai ales pentru vinul vinificat în barrique.

Caractere ampelografice: Rozeta este pufoasă, verde-albicioasă, cu marginea alb-liliachie. Vârful lăstarului este pufos, alb-verzui. Lăstarul este scămos, roșietic-verzui. Inflorescența este cilindro-conică, aripată. Floarea este hermafrodită normală cu 5-6 stamine și ovar bi-sau tri-ocular, sferic, cu stil lung. Cârceii sunt glabri, cafenii. Frunza adultă este de mărime mijlocie, ușor lățită, întreagă sau trilobată, colorată verde închis, cu limbul ondulat, cu amprente slabe pe fața superioară și scămos pe fața inferioară. Sinusurile laterale sunt superficiale în formă de liră sau V, iar sinusul pețiolar este în formă de U sau liră. Dinții au baza largă și laturi ușor convexe. Nervurile sunt verzi, iar dinții sunt mijlocii, cu baza largă și laturile ușor convexe, cu vârfuri acuminate. Pețiolul este verde–cafeniu, aproape egal cu nervura mediană.

Strugurele este mijlociu, cilindro-conic, uni sau biaripat, compact. Pedunculul este scurt și ierbos. Bobul este sferic, mijlociu, galben-verzui cu punct pistilar persistent și miez zemos. Sămânța este mare, ovală, cu șalază bine conturată, ovală, cu marginea ușor ridată și rostru scurt și subțire.

Perioada de înflorire:  mai-iunie;

Perioada de maturare: 1-31 septembrie;

Producție: 15-20 t/ha;

Rezistență: Este sensibil la secetă, din acest punct de vedere se evită cultura acestuia în zone secetoase și nisipoase; este sensibil și la putregaiul cenușiu și prezintă rezistență medie la mană și la făinare;

Soiul preferă terenuri bogate în resurse hidrice, preferând portaltoi care să dezvolte un sistem radicular profund. În plantații se poate conduce atât în forma joasă, cât și semiînaltă, dând rezultate foarte bune la multe tipuri de tăiere

În prezent, Feteasca Regală este cel mai cultivat soi din România. Printre zonele preferate de acest soi, se numără Cluj, Alba, Mureș, Vaslui, Vrancea, Iași, Bacău, etc. Soiul se cultivă în foarte multe areale viticole, chiar și în areale

caracterizate printr-un ecoclimat mai puțin favorabil cultivării soiurilor albe de calitate.

Instrucțiuni de plantare:

La noi în țară este generalizată plantarea viței de vie primăvara, în lunile martie-aprilie, când temperatura solului este de 8-10 °C, la adâncimea de 40-50 cm, dar este posibilă și până în luna iunie pe solurile grele cu exces de umiditate care se încălzesc mai greu.

În zonele sudice, mai secetoase, pe terenuri bine drenate plantarea se poate realiza din toamnă, dar trebuie încheiată până la venirea înghețului. Prin plantatul de toamna, vița pornește în vegetație mai devreme.

Pregătirea terenului este crucială înainte de plantarea propriu-zisă a viței de vie.

După ce terenul a fost pregătit în prealabil, urmează pichetatul și săpatul gropilor. Pichetarea înseamnă marcarea locului pe care îl va ocupa pe teren fiecare butaș de viță de vie.

Gropile – care trebuie săpate cu puțin timp înainte de plantare – vor avea un diametru cuprins între 35 și 40 de centimetri, cu o adâncime de 50 de centimetri. Între rândurile de viță de vie plantate se va lăsa o distanță de 1,5-2 metri. Între butașii așezați pe rând, trebuie să existe o distanță de minimum 1-1,4 metri.

Urmează pregătirea viței de vie în vederea plantării.

Odată ce plantele au fost pregătite, urmează fasonarea – rădăcinile vor fi scurtate la 8-10 centimetri. După fasonare, se efectuează parafinarea și mocirlirea vițelor, plantarea propriu-zisă, fertilizarea, udarea (fiecare viță se udă cu aproximativ 10 litri de apă), umplerea gropilor cu pământ și mușuroirea (dacă plantarea se realizează toamna).