Butași viță de vie Muscat Giallo

Soi de viță de vie de probabilă origine siriană, introdus în Evul Mediu în Italia din Grecia de către negustorii venețieni. S-a răspândit în regiunile Triveneto. Este cunoscut și sub numele de Moscato Sirio și sub numele de Gelber Muskateller în Europa Centrală.

Caractere ampelografice:

Soi destul de omogen, care diferă în productivitate și vigoare. Mugurele are un vârf foarte mic, extins, lânos și de culoare alb-verzuie. Frunzele de mărime medie, rotunjite, uneori întregi, au un sinus pețiolar în formă de U sau V și dinți neregulați, ușor evidențiați. Fața inferioară este glabră. Ciorchinul este de mărime medie-mare, de formă piramidală, cu una sau două aripioare și rar. Boabele de mărime medie, sferoidale, au pielița groasă, de culoare galben intens și pulpa ușor crocantă, cu aromă de muscat.

Perioada de erupție a mugurelor: medie.
Perioada de coacere: medie-timpurie.
Randamentul: bun și constant.

Aptitudine culturală- Viță de vie cu vigoare ridicată, cu creștere verticală și lăstari robuști cu internoduri lungi. Necesită soluri ușor calcaroase de consistență medie, deluroase, bogate în schelet și situate în medii ventilate.

Sistem de formare și tăiere -preferă tăierea lungă și sistemele de conducere „pergolă” sau spalier, cum ar fi Guyot, Sylvoz și Casarsa.

       Instrucțiuni de plantare:

La noi în țară este generalizată plantarea viței de vie primăvara, în lunile martie-aprilie, când temperatura solului este de 8-10 °C, la adâncimea de 40-50 cm, dar este posibilă și până în luna iunie pe solurile grele cu exces de umiditate care se încălzesc mai greu.

În zonele sudice, mai secetoase, pe terenuri bine drenate plantarea se poate realiza din toamnă, dar trebuie încheiată până la venirea înghețului. Prin plantatul de toamna, vița pornește în vegetație mai devreme.

Pregătirea terenului este crucială înainte de plantarea propriu-zisă a viței de vie.

După ce terenul a fost pregătit în prealabil, urmează pichetatul și săpatul gropilor. Pichetarea înseamnă marcarea locului pe care îl va ocupa pe teren fiecare butaș de viță de vie.

Gropile – care trebuie săpate cu puțin timp înainte de plantare – vor avea un diametru cuprins între 35 și 40 de centimetri, cu o adâncime de 50 de centimetri. Între rândurile de viță de vie plantate se va lăsa o distanță de 1,5-2 metri. Între butașii așezați pe rând, trebuie să existe o distanță de minimum 1-1,4 metri.

Urmează pregătirea viței de vie în vederea plantării.

Odată ce plantele au fost pregătite, urmează fasonarea – rădăcinile vor fi scurtate la 8-10 centimetri, iar cordițele la 3-4 ochi. După fasonare, se efectuează parafinarea și mocirlirea vițelor, plantarea propriu-zisă, fertilizarea, udarea (fiecare viță se udă cu aproximativ 10 litri de apă), umplerea gropilor cu pământ și mușuroirea (dacă plantarea se realizează toamna).