Butași viță de vie Cabernet Sauvignon                                                               

Un soi francez cultivat inițial în regiunea Bordeaux. Acum este cultivat pe scară largă în zonele temperate din întreaga lume. Din acest soi se obține un vin ale cărui calități pot fi ușor îmbogățite prin învechire. Inițial cu o aromă de stafide negre, dezvoltă în timp un buchet din care nu lipsesc cedrul, violetele, pielea sau tabacul. Are un miros specific de stafide, combinat cu ardei verde gras. Este un soi opulent.

Caractere ampelografice: Acest soi este destul de uniform, cu unele diferențe de formă  la ciorchine și vigoarea viței de vie.

Mugurele prezintă un apex extins și nuanțe roz evidente.

Frunzele de dimensiuni medii, în formă de pentagon, cu cinci lobi au sinusul pețiolar închis și marginile suprapuse. Clusterul cilindric mediu-mic este destul de compact și are adesea o aripă evidentă.

Boabele de Cabernet Sauvignon sunt mici, sferice, cu o peliculă groasă și foarte dură. Această duritate face ca strugurii să fie relativ rezistenți la boli și stricăciuni, trecând de ploile de toamnă fără prea mari pagube. Este un soi cu maturizare medie spre târzie. Aceste caracteristici, împreună cu aroma sa atrăgătoare au făcut din Cabernet Sauvignon unul dintre cele mai populare varietăți de vin roșu din lume.

Perioada de înflorire: iunie.

Perioada de maturare: prima parte din octombrie.

Recolta: 8-10 t/ha.

Rezistență: Sunt relativ rezistenți la boli și stricăciuni, trecând de ploile de toamnă fără prea mari pagube. Au o rezistență  bună la ger (-20°C -22°C), la secetă, toleranță bună la putregaiul cenușiu al strugurilor, sensibil la mană.

Cabernet Sauvignon este soiul cu cea mai largă răspândire în rândul celor cinci varietăți dominante din districtele Medoc și Graves ale regiunii franceze Bordeaux. În România se cultivă îndeosebi în podgoriile Dealu Mare, Odobești, Miniș-Măderat, Murfatlar, iar în Republica Moldova la Purcari.

Instrucțiuni de plantare:

La noi în țară este generalizată plantarea viței de vie primăvara, în lunile martie-aprilie, când temperatura solului este de 8-10 °C, la adâncimea de 40-50 cm, dar este posibilă și până în luna iunie pe solurile grele cu exces de umiditate care se încălzesc mai greu.

În zonele sudice, mai secetoase, pe terenuri bine drenate plantarea se poate realiza din toamnă, dar trebuie încheiată până la venirea înghețului. Prin plantatul de toamna, vița pornește în vegetație mai devreme.

După ce terenul a fost pregătit în prealabil, urmează pichetatul și săpatul gropilor. Pichetarea înseamnă marcarea locului pe care îl va ocupa pe teren fiecare butaș de viță de vie.

Gropile – care trebuie săpate cu puțin timp înainte de plantare – vor avea un diametru cuprins între 35 și 40 de centimetri, cu o adâncime de 50 de centimetri. Între rândurile de viță de vie plantate se va lăsa o distanță de 1,5-2 metri. Între butașii așezați pe rând, trebuie să existe o distanță de minimum 1-1,4 metri.

Urmează pregătirea viței de vie în vederea plantării.

Odată ce plantele au fost pregătite, urmează fasonarea – rădăcinile vor fi scurtate la 8-10 centimetri. După fasonare, se efectuează parafinarea și mocirlirea vițelor, plantarea propriu-zisă, fertilizarea, udarea (fiecare viță se udă cu aproximativ 10 litri de apă), umplerea gropilor cu pământ și mușuroirea (dacă plantarea se realizează toamna).