Butași viță de vie Negru de Drăgășani

Vița de vie Negru de Drăgășani – este un soi tânăr, omologat în 1993. Așa cum îi sugerează și numele, acest soi s-a născut în podgoria Drăgășanilor. A fost creat la Stațiunea de Cercetări Drăgășani, prin hibridarea soiurilor Negru Vârtos și Saperavi. Are un potențial imens, foarte apreciat.

Caractere ampelografice: Frunzele adulte au mărime mijlocie cu trei și cinci lobi, scrămoase pe fața inferioară. Florile sunt hermafrodite normale.

Strugurele la vița de vie Negru de Drăgășani este mijlociu ca mărime, de formă cilindro conică, uniaxial, bi sau triaripat. Bobul este mijlociu (2-2,5g) de formă ovaidată, are culoare neagră-albăstruie, acoperită cu pruină, pulpa are culoare roșie, este zemoasă, nearomată și gust franc.

În condiţiile podgoriei Drăgăşani, demuguritul soiului se declanșează la nivelul mijlociu pe la jumătatea lunii aprilie, iar perioada de vegetație se extinde pe 180-185 de zile.

Butucii au vigoare mijlocie și fertilitate bună. Rezistență bună la ger și mană. La făinare și putregaiul cenușiu, soiul prezintă o rezistență mijlocie, potențial de producție de 4,8-10-16 tone/hectar.

Strugurii ajung la maturitate în a doua parte a lunii septembrie. La maturitate deplină, strugurii acumulează în medie 233-234 g/l zahăr și 4,5 g/l aciditate. Conținut mare în antociani. Prospețime și fructuozitate. Se pretează la învechire în butoaie de stejar și apoi în sticlă.

Olfactiv și gustativ: cireşe negre, afine, mure, porumbe sau condimente.

Perioada de maturare: 15-31 septembrie/ 1-15 octombrie;

Recolta: 11-15 t/ha;

Rezistență: Rezistență bună la ger, mană, la făinare și putregaiul cenușiu; soiul prezintă o rezistență mijlocie.

Producţia de Negru de Drăgășani este relativ ridicată şi constantă, cu un conţinut ridicat în polifenoli.

Instrucțiuni de plantare:

La noi în țară este generalizată plantarea viței de vie primăvara, în lunile martie-aprilie, când temperatura solului este de 8-10 °C, la adâncimea de 40-50 cm, dar este posibilă și până în luna iunie pe solurile grele cu exces de umiditate care se încălzesc mai greu.

În zonele sudice, mai secetoase, pe terenuri bine drenate plantarea se poate realiza din toamnă, dar trebuie încheiată până la venirea înghețului. Prin plantatul de toamna, vița pornește în vegetație mai devreme.

Pregătirea terenului este crucială înainte de plantarea propriu-zisă a viței de vie.

După ce terenul a fost pregătit în prealabil, urmează pichetatul și săpatul gropilor. Pichetarea înseamnă marcarea locului pe care îl va ocupa pe teren fiecare butaș de viță de vie.

Gropile – care trebuie săpate cu puțin timp înainte de plantare – vor avea un diametru cuprins între 35 și 40 de centimetri, cu o adâncime de 50 de centimetri. Între rândurile de viță de vie plantate se va lăsa o distanță de 1,5-2 metri. Între butașii așezați pe rând, trebuie să existe o distanță de minimum 1-1,4 metri.

Urmează pregătirea viței de vie în vederea plantării.

Odată ce plantele au fost pregătite, urmează fasonarea – rădăcinile vor fi scurtate la 8-10 centimetri. După fasonare, se efectuează parafinarea și mocirlirea vițelor, plantarea propriu-zisă, fertilizarea, udarea (fiecare viță se udă cu aproximativ 10 litri de apă), umplerea gropilor cu pământ și mușuroirea (dacă plantarea se realizează toamna).