Butași viță de vie Sultanină

Este un soi foarte vechi de provenienţă asiatică, din Podişul Anatoliei – vechea Persie (actualul Iran).

Sultanina este un soi de strugure optim pentru consumul proaspăt (foarte dulce, aciditate delicată, piele delicată, savoare neutră), și excepțional pentru consumul ca strugure stafidit, deoarece boabele se usucă ușor și dau stafide de bună calitate.

Caractere ampelografice: Floarea este hermafrodită-normală cu polen fertil. Frunza de Sultanină albă, mare, întreagă sau trilobată, glabră (fără perișori), netedă, cu sinusul petiolar în general închis.

Pedicele sunt lungi, subțiri și fragile, încât boabele se desprind împreună cu ele foarte ușor de pe ciorchine.

Dinții sunt mucronați, uneori puțin rotunjiți. Strugurele de Sultanină albă este lax, de mărime mijlocie-mare, tronconic, rămuros și aripat, cu codița erbacee la maturitate. Greutatea medie a strugurelui de Sultanină este de 240-270 grame dar poate atinge și 466 g. Bobul este oval de mărime mijlocie (1.3-2.4 grame). Pielița este galben-aurie. Miezul este cărnos și crocant;  gustul este  franc, dulce-acrișor sau dulce (la supracoacere), echilibrat-plăcut. Cu semințe sistave – rudimente de semințe cu un înveliș moale, embrion sau endosperm incomplet dezvoltat; soi de vigoare mare sau foarte mare; perioada de vegetație este sub 200  zile. Primii struguri apar (rodește) la 4-5 ani de la plantare. Conținut de zahăr: 16%. Aciditatea totală: 3,2 ‰. PH: 3,65.

Rezistență la transport: medie.

Perioada de maturare: 1-31 august;

Producție: 4-6t/ha;

Rezistență: rezistență scăzută la ger -14 grade Celsius și la bolile specifice viței de vie.

Sultanina se poate cultiva cu bune rezultate în regiunile din Sudul Tării – Constanta (Aliman, Oltenia, Cernavodă, Medgidia, Ostrov), Giurgiu (Greaca), Tulcea (Daeni) în zone din apropierea fluviului Dunărea care își masifestă influența pozitivă asupra acestui soi.

Instrucțiuni de plantare:

La noi în țară este generalizată plantarea viței de vie primăvara, în lunile martie-aprilie, când temperatura solului este de 8-10 °C, la adâncimea de 40-50 cm, dar este posibilă și până în luna iunie pe solurile grele cu exces de umiditate care se încălzesc mai greu.

În zonele sudice, mai secetoase, pe terenuri bine drenate plantarea se poate realiza din toamnă, dar trebuie încheiată până la venirea înghețului. Prin plantatul de toamna, vița pornește în vegetație mai devreme.

Pregătirea terenului este crucială înainte de plantarea propriu-zis a viței de vie.

După ce terenul a fost pregătit în prealabil, urmează pichetatul și săpatul gropilor. Pichetarea înseamnă marcarea locului pe care îl va ocupa pe teren fiecare butaș de viță de vie.

Gropile – care trebuie săpate cu puțin timp înainte de plantare – vor avea un diametru cuprins între 35 și 40 de centimetri, cu o adâncime de 50 de centimetri. Între rândurile de viță de vie plantate se va lăsa o distanță de 1,5-2 metri. Între butașii așezați pe rând, trebuie să existe o distanță de mimimum 1-1,4 metri.

Urmează pregătirea viței de vie în vederea plantării.

Odată ce plantele au fost pregătite, urmează fasonarea – rădăcinile vor fi scurtate la 8-10 centimetri, iar cordițele la 3-4 ochi. După fasonare, se efectuează parafinarea și mocirlirea vițelor, plantarea propriu-zisă, fertilizarea, udarea (fiecare viță se udă cu aproximativ 10 litri de apă), umplerea gropilor cu pământ și mușuroirea (dacă plantarea se realizează toamna).