CADARCA

Cadarca sau Cadarca de Miniș este un soi tradițional de struguri originar din podgoriile Miniș-Măderat, județul Arad unde a fost preparat pentru prima dată în 1744. Este produs în vestul țării, atât în Crișana-Maramureș cât și în podgoriile Recaș din Banat.

Cadarca are o culoare care variază de la roșu-aprins la roșu-închis, o aromă particulară de fruct proaspăt, consistent, plin, catifelat, uneori acid. Dezvoltă un buchet complex după 2-3 ani. Când există condiții de stafidire se obțin vinuri oxidative cu aromă de cuișoare și cu gust ușor astringent.

În mod obișnuit, se obțin vinuri mai slab colorate cu aromă placută de fruct proaspăt, echilibrate.

Caractere ampelografice: Frunzele tinere si varful lastarului sunt de culoare galbuie, pufoase. Frunzele adulte sunt mari, de 18-20 cm lungime. Frunza poate fi intrega sau 3 lobate, cuneiforma. Sinusurile laterale superficiale, unghiulare. Sinusul petiolar inchis eliptic. Limbul frunzei la soi Cadarca este gros, gofrat, de culoare verde – inchis, cu adancimi in mezofil, involut, scamos pe fata inferioara. Dintii frunzei adulte suntde marime variabila, dispusi neuniform. Lastarii sunt vigurosi , cu meritale groase, striati, de culoare verde. Coardele toamna au culoare maro inchis, mai intens la noduri.

Strugurii sunt mijlocii, cilindrici, uneori aripati, cu boabele neuniforme ca mărime.

Ciorchinii mijlocii spre mari, cilindro-conici, aripati, cu boabele asezate des.

Bobul este mijlociu, sferic, uşor ovoid, cu pieliţa subţire, colorată neuniform în negru albastrui, acoperită cu pruină groasă, pulpa zemoasa.

Perioada de maturare: 6-30 septembrie.

Rezistență: Rezistent la ger (-18ºC -20ºC). Slab rezistent la seceta si putregaiul cenusiu.

Tehnologic, soiul Cadarca dă vinuri care se situează la limita celor de masă cu cele de calitate, fiind influenţate de condiţiile climatice ale anului viticol.

Instrucțiuni de plantare:

Perioada ideală pentru plantarea viței de vie este primăvara, în lunile martie-aprilie, dar este posibilă și până în luna iunie.

După ce terenul a fost pregătit in prealabil, urmează pichetatul și săpatul gropilor. Pichetarea înseamnă marcarea locului pe care îl va ocupa pe teren fiecare butaș de viță de vie.

Gropile – care trebuie săpate cu puțin timp înainte de plantare – vor avea un diametru cuprins între 35 și 40 de centimetri, cu o adâncime de 50 de centimetri. Între rândurile de viță de vie plantate se va lăsa o distanta de 1,5-2 metri. Între butașii așezați pe rând, trebuie să existe o distanță de mimimum 1-1,4 metri.

Urmează pregătirea viței de vie în vederea plantării.

Odată ce plantele au fost pregătite, urmează fasonarea – rădăcinile vor fi scurtate la 8-10 centimetri, iar cordițele la 3-4 ochi. După fasonare, se efectuează parafinarea si mocirlirea vițelor, plantarea propriu-zisă, fertilizarea, udarea (fiecare viță se udă cu aproximativ 10 litri de apă), umplerea gropilor cu pământ și mușuroirea (dacă plantarea se realizează toamna).